ARENDĂȘÉSC, -EÁSCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține arendașului. – Arendaș + suf. -esc.
ARENDĂȘÉSC, -EÁSCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține unui arendaș. – Din arendaș + suf. -esc.
arendășésc adj. m., f. arendășeáscă; pl. m. și f. arendășéști
arendășésc, -eáscă adj. (d. arendaș). De arendaș: casă arendășească.
ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea ocupația de arendaș. – Din arendaș.
ARENDĂȘÍ, arendășesc, vb. IV. Intranz. A fi arendaș. – Din arendaș.
arendășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arendășésc, imperf. 3 sg. arendășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. arendășeáscă; ger. arendășínd