ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor.
ARDOÁRE f. Imbold lăuntric puternic care înlesnește realizarea unei acțiuni; exaltare; avânt; elan. [G.-D. ardorii] /fr. ardeur, lat. ardor, ~oris
ARDOÁRE s.f. Înflăcărare, pasiune, zel. [Gen. -rei. / fr. ardeur, cf. lat. ardor].
ARDOÁRE s. f. înflăcărare, pasiune, avânt; ardență (1). ( fr. ardeur, lat. ardor)
ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; zel. – Fr. ardeur (lat. lit. ardor).
ARDOÁRE s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt. 3. râvnă, sârguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârditură, protimie. (~ lui era demnă de admirat.)
ardoáre s. f., g.-d. art. ardórii
ardoáre f. (lat. ardor). Activitate, mare vioicĭune: a munci cu ardoare.