ARDELEÁN, -Ă, ardeleni, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Ardeal; transilvănean. 2. Adj. Care aparține Ardealului sau populației lui, privitor la Ardeal sau la populația lui; transilvănean, ardelenesc. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie după care se execută acest dans; ardeleneasca. – Ardeal (n. pr.) + suf. -ean.
ARDELEÁN, -Ă, ardeleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Ardealului sau populației lui; privitor la Ardeal sau la populația lui; transilvănean. 2. S. m. și f. Persoană (originară) din Ardeal. – Din Ardeal + suf. -ean.
ARDELEÁN s., adj. 1. s. v. transilvănean. 2. adj. v. transilvănean.
ardeleán (ardeleánă), adj. – Transilvănean. De la Ardeal, celălalt nume al Transilvaniei, și acesta legat de mag. Erdély, tc. Erdel (Cihac, II, 476; DAR). – Der. ardelean, s. m.; ardelenesc, adj.; ardelenește, adv.; ardelenism, s. n.
ardeleán adj. m., s. m., pl. ardeléni; f. sg. ardeleánă, pl. ardeléne
ARDELEÁN¹ ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Ardealului sau populației lui; transilvănean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean
ARDELEÁN² ~eánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația Ardealului sau este originară din Ardeal; transilvănean. /Ardeal n. pr. + suf. ~ean
ARDELEÁNA s. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal și melodia după care se execută. – Din Ardeal + suf. -eană.
ARDELEÁNA s. art. abrudeana (art.), abrudeanca (art.), ardeleneasca (art.), ciobănașul (art.), hațegana (art.), lugojana (art.), someșana (art.). (~ este un dans popular cu mișcare moderată.)
ardeleána (dans) s. f. art.
ARDELEAN, Ilie (1906-1972, n. Gyula, Ungaria), medic igienist român. M. coresp. al Acad. (1948), prof. univ. la Cluj și București. Studii în domeniul epidemiologiei, al profilaxiei bolilor transmisibile și al bolilor cu extindere în masă.