ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect (încovoiat) în formă de arc. [Pr.: -cu-i-] – Arcui + suf. -tură.ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect încovoiat în formă de arc. – Din arcui
+ suf. -(i)tură.arcuitúră s. f., g.-d. art. arcuitúrii; pl. arcuitúri