ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade (mici). – Din fr. arcature.
ARCATÚRĂ s.f. Șir de mici arcade decorative (uneori zugrăvite pe un zid). [ fr. arcature].
ARCATÚRĂ s. f. șir de mici arcade decorative zugrăvite pe un zid. ( fr. arcature)
ARCATÚRĂ, arcaturi, s. f. Element arhitectural alcătuit dintr-o serie de arcade mici, în relief, destinate să decoreze părțile netede ale zidurilor unui edificiu. – Fr. arcature.
arcatúră s. f., g.-d. art. arcatúrii; pl. arcatúri
arcatúră f., pl. ĭ (fr. arcature, lat. arcuatura). Arh. Serie de micĭ arcade, reale saŭ simulate, într’ o construcțiune.
ARCATÚRĂ ~i f. Element arhitectural alcătuit dintr-o succesiune de arcade mici care servesc drept ornament pe suprafața unui zid. /fr. arcature