ARCÁDIA s.f. Curent literar italian și european ale cărui principii au fost elaborate de membrii academiei „Arcadia” (întemeiată la 1690) și care orientau poezia către arta bucolică, simplă și clară a elegiei grecești și latine. [Pron. -di-a. / it. arcadia, cf. Arcadia – provincie din Grecia antică, patria mitică a artei bucolice].
ARCADIA, reg. istorică în Grecia, situată în centrul Peloponesului. Ținutul muntos și izolat al A. a intrat în poezia elenistică și latină ca spațiul unei vieți bucolice, idilice.
ET IN ARCADIA EGO (lat.) și eu am fost în Arcadia – Epigraful unui tablou celebru al pictorului Nicolas Poussin. Arcadia legendară fiind ținutul vieții idilice, patriarhale, expresia mărturisește nostalgia după o fericire pierdută.