ARBORÉT, arboreturi, s. n. 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. 2. Partea superioară a catargului. – Din lat. arboretum.
ARBORÉT s.n. 1. Porțiune dintr-o pădure omogenă din punctul de vedere al speciei, al vârstei și al condițiilor de vegetație. 2. s.m. (Mar.) Partea de sus a unui catarg. [Pl. -eturi, -ete, (s.m.) -eți. / it. arboretto].
ARBORÉT I. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori și arbuști și destinat studiului condițiilor lor de dezvoltare. II. s. m. partea superioară a unui catarg. ( lat., fr. arboretum)
ARBORÉT, arboreturi, s. n. 1. Totalitatea arborilor care cresc pe o anumită suprafață de pădure; suprafața de pădure pe care cresc acești arbori. 2. Partea superioară a catargului. – Lat. arboretum.
arborét (nav.) s. m., pl. arboréți
arborét (silv.) s. n., pl. arboréturi
1) arborét n., pl. e (d. arbore, după it. albereto, copăcel). Mar. Vîrfu adăugat al catarguluĭ.
2) arborét n., pl. urĭ și e (lat. arboretum). Mulțime de arborĭ, copăcărie (pădure).
ARBORÉT ~uri n. Totalitate a arborilor de același soi care cresc pe o porțiune de pădure. /lat. arboretum, it. arboretto