ARBORÁRE, arborări, s. f. Acțiunea de a arbora. – V. arbora.
ARBORÁRE s.f. Acțiunea de a arbora și rezultatul ei. [ arbora].
arboráre s. f., g. -d. art. arborării
ARBORÁ, arborez vb. I. Tranz. 1. A înălța un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc. 2. A monta catargele unei nave. 3. Fig. A se comporta sau a se îmbrăca cu ostentație. – Din fr. arborer.
A ARBORÁ ~éz tranz. 1) (steaguri, drapele, pavilioane) A instala la o anumită înălțime; a înălța. 2) (catarge) A monta pe bordul unei nave. 3) fig. (atitudini, gesturi etc.) A afișa în mod ostentativ. /fr. arborer
ARBORÁ vb. I. tr. 1. A ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. A monta catargele la bordul unei nave. 3. (Fig.) A afișa ostentativ o ținută, o atitudine etc. [ fr. arborer].
ARBORÁ vb. tr. 1. a ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. a instala catargele la bordul unei nave. 3. (fig.) a afișa ostentativ o ținută, o atitudine. ( fr. arborer, it. arborare)
ARBORÁ, arborez vb. I. Tranz. 1. A ridica sus, în văzul tuturor, a înălța (un drapel etc.). 2. Fig. (Franțuzism) A afișa cu ostentație o ținută, o atitudine etc. – Fr. arborer.
ARBORÁ vb. a înălța, a ridica. (~ steagul patriei la catarg.)
arborá vb., ind. prez. 1 sg. arboréz, 3 sg. și pl. arboreáză
arboréz v. tr. (fr. arborer, it. arborare). Rîdic [!], înalț, fixez sus: a arbora un steag.