ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Arată + suf. -ător.
ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Lamă îngustă (de la instrumentele de măsurat) care indică greutatea, direcția, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Din arăta + suf. -(ă)tor.
ARĂTĂTÓR adj. v. demonstrativ.
ARĂTĂTÓR adj., s. v. indicativ.
ARĂTĂTÓR s. 1. v. indicator. 2. v. limbă. 3. (art.) (rar) index. (~ul sau degetul arătător.)
arătătór s. n., pl. arătătoáre
arătătór, -oáre adj. Care arată: degetu arătător. S. n. Indicator: arătătoru căilor ferate.
ARĂTĂTÓR ~oáre n. 1) Indicator de la instrumentele de măsurat care arată direcția, greutatea, tensiunea sau timpul. 2) Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). /a arăta + suf. ~tor