ARĂMEÁSĂ, arămese, s. f. (Înv.) Măsură de capacitate (din aramă) egală cu o oca sau cu o jumătate de oca. – Aramă + suf. -easă.
ARĂMEÁSĂ, arămese, s. f. (Înv.) Măsură de capacitate din aramă, egală cu o oca sau cu o jumătate de oca. – Din aramă + suf. -easă.
arămeásă s. f., g.-d. art. arămései; pl. arămése
arămeásă f., pl. ese (d. aramă). Vechĭ. Cană de aramă de o oca saŭ maĭ mult.