ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.] – V. arăci.ARĂCÍT s. n. Faptul de a arăci. [Var.: hărăcít, hărăgít s. n.]arăcít s. n.ARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.A ARĂCÍ ~ésc tranz. (plante agățătoare, mai ales vița de vie
) A pune pe araci. /Din aracARĂCÍ, arăcesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vița de vie sau alte plante agățătoare. [Var.: hărăcí, hărăgí vb. IV] – Din arac.arăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arăcésc, 3 sg. arăcéște, imperf. 3 sg. arăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. arăceáscăarăcésc v. tr. V. hărăcesc.