APUNTÁRE, apuntări, s. f. Faptul de a apunta; apuntizare. – V. apunta.
APUNTÁRE s.f. Acțiunea de a apunta. [ apunta].
apuntáre s. f., g.-d. art. apuntării; pl. apuntări
APUNTÁ, pers. 3 apuntează, vb. I. Intranz. (Despre avioane) A se așeza pe puntea unui portavion (după ce a evoluat în aer). – Din punte.
A APUNTÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre avioane) A se așeza pe puntea unui portavion. /Din punte
APUNTÁ vb. I. intr. (Despre avioane sau elicoptere) A se așeza pe puntea unui portavion. [ fr. apponter].
APUNTÁ vb. intr. (despre avioane, elicoptere) a ateriza pe puntea unui portavion. ( fr. apponter)
apuntá vb., ind. prez. 3 sg. apunteáză