APUCĂTÓR, -OÁRE, apucători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care apucă, cu care se apucă. Fig. (Despre oameni) Lacom, hrăpăreți 2. S. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate pentru a o ridica sau a o transporta. – Apuca + suf. -ător.
APUCĂTÓR¹, apucătoare, s. n. (Parte a unui) aparat cu care se apucă o greutate, pentru a o ridica sau transporta. – Din apuca + suf. -(ă)tor.
APUCĂTÓR², -OÁRE, apucători, -oare, adj. Care apucă; (despre oameni) lacom, hrăpăreț. – Din apuca + suf. -(ă)tor.
APUCĂTÓR adj. v. hrăpăreț.
apucătór adj. m., pl. apucătóri; f. sg. și pl. apucătoáre
apucătór s. n., pl. apucătoáre
APUCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care apucă. 2) fig. (despre persoane) Care este lacom; hrăpăreț. /a (se) apuca + suf. ~ător
APUCĂTOÁRE s. v. talpa-gâștei.