APROXIMÁRE s. f. Faptul de a aproxima. – V. aproxima.
APROXIMÁRE s.f. Acțiunea de a aproxima; aproximație. [ aproxima].
APROXIMÁRE s. aproximație. (~ a unei mărimi.)
aproximáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. aproximării; pl. aproximări
APROXIMÁ, aproximez, vb. I. Tranz. A stabili valoarea sau valorile apropiate de o anumită mărime (căutată). – Din lat. approximare.
A APROXIMÁ ~éz tranz. (valorile unei mărimi) A determina cu aproximație. /fr. approximer, lat. approximare
APROXIMÁ vb. I. tr. A stabili valoarea aproximativă a unei mărimi. [ fr. approximer, cf. lat. approximare].
APROXIMÁ vb. tr. a determina valoarea aproximativă a unei mărimi. ( lat. approximare)
APROXIMÁ, aproximez, vb. I. Tranz. A stabili valoarea apropiată, aproximativă a unei mărimi. – Fr. approximer (lat. lit. approximare).
aproximá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. aproximéz, 3 sg. și pl. aproximeáză
aproximațiúne f. (lat. approximatio, d. próximus, cel maĭ apropiat). Prețuire (evaluare) apropiată. – Și -áție și -áre.