APRÓD, aprozi, s. m. 1. Dregător al curții domnești în Moldova și Țara Românească, cu atribuții (administrative, fiscale, juridice) variate. 2. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. 3. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. – Din magh. apród „paj, ucenic”.
APRÓD, aprozi, s. m. 1. (În trecut) Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. 2. (Înv.) Fecior de boier dat la curtea domnească pentru a sluji pe lângă domn ca paj sau ca scutier. – Magh. apród „paj, ucenic”.
APRÓD s. v. ușier.
apród (aprózi), s. m. – 1. Fecior de boier care slujea la curtea domnească. – 2. Slujbaș care păzea sălile și introducea publicul în unele instituții. Mag. apród „paj” de la apró „mic” (Cihac, II, 476). Apare pentru prima oară într-un document slavo-român din 1443.
apród s. m. (sil. -prod), pl. aprózi
apród m. (ung. apród, copil, paj, ucenic). Vechĭ. Fecior de boĭer care împlinea pe lîngă domn serviciu de paj și scutier (numit și aprod de curte, care, împreună cu copiiĭ de casă, formaŭ garda domnească). Maĭ pe urmă, incasator [!], perceptor (numit și aprod de tîrg). Agent care-ĭ aducea la judecată pe împricinațĭ (numit și aprod de divan). Azĭ. Ușier pe la judecătoriĭ și prefecturĭ (pe la autoritățile judiciare și administrative). V. dorobanț.