APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care exprimă o aprobare, care aprobă; aprobator. – Din fr. approbatif, lat. approbativus.
APROBATÍV, -Ă adj. Care exprimă o aprobare; aprobator. [Cf. fr. approbatif, lat. approbativus].
APROBATÍV, -Ă adj. care exprimă o aprobare; aprobator. ( fr. approbatif, lat. approbativus)
APROBATÍV, -Ă, aprobativi, -e, adj. Care conține sau exprimă o aprobare. – Fr. approbatif (lat. lit. approbativus).
APROBATÍV adj. aprobator. (Gest ~.)
aprobatív adj. m. (sil. -pro-), pl. aprobatívi; f. sg. aprobatívă, pl. aprobatíve
aprobatív, -ă adj. (lat. approbativus). Care arată aprobarea: gest aprobativ. Adv. În mod aprobativ.