APRÍLIE s. m. invar. A patra lună a anului; prier. [Var.: apríl s. m. invar.] – Din sl. aprilĩ.APRÍLIE m. A patra lună a anului; prier. [G.-D. lui aprilie; Sil. a-pri-li-e] /sl. aprilíAPRÍLIE s. m. A patra lună a anului; (pop.) prier. [Var.: apríl s. m.] – Slav (v. sl. aprilĩ gr.).APRÍLIE s. (pop.) prier. (Luna ~.)aprílie s. m. – A patra lună a anului. – Var. april. Ngr. ’Aπρίλιος, prin intermediul sl. Aprili, Apriliĭ. Este cuvînt introdus de biserică; in limbajul pop. îi corespunde prier. – Der. aprilin, adj. (de aprilie, primăvăratic), creație artificială, folosită numai în poezie (de ex., la Pillat).
aprílie s. m. invar. (sil. -pri-li-e), g.-d. art. lui aprílie; abr. apr.; simb. IV (și .4./-4-)apríl m., gen. al luĭ (lat. aprilis, d. aperire, a deschide, ca și aprig). A patra lună a anuluĭ. – Ob. Aprilie (ngr. Aprilios). V. prier. – Odată, calendaru gregorian începea la 1 April, și atuncĭ, în Francia, se trimeteaŭ darurĭ. La 1564, Carol al 11 fixă începutu anuluĭ la 1 Ĭanuariŭ. Cînd sosi ziŭa de 1 April, ceĭ obișnuițĭ cu această zi continuară să trimeată darurĭ supt formă de păcălelĭ. Așa s’ a născut obiceĭu de a spune minciunĭ la 1 April.