APREȚUÍRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a aprețui. – V. aprețui.
APREȚUÍRE, aprețuiri s. f. (Înv.) Acțiunea de a aprețui; apreciere, prețuire.
aprețuíre s. f. (sil. –pre-), g.-d. art. aprețuírii; pl. aprețuíri
APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din lat. appretiare, fr. apprécier (după prețui).
APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui. – Fr. apprecier (după prețui).
aprețuí vb. (sil. –pre-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aprețuiésc, imperf. 3 sg. aprețuiá; conj. prez. 3 sg. și pl.aprețuiáscă