APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de a apreta și rezultatul ei; scrobire. – V. apreta.
APRETÁRE s,f, Acțiunea de a apreta; apretură. [ apreta].
APRETÁRE, apretări, s. f. Acțiunea de a apreta; scrobire.
APRETÁRE s. scrobire, scrobit, (rar) apretură, (Mold. și Bucov.) crohmălire. (~ țesăturilor.)
apretáre s. f. (sil. –pre-), g.-d. art. apretării; pl. apretări
APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. A aplica un apret, a trata cu apret; a scrobi. – Din fr. apprêter.
A APRETÁ ~éz tranz. 1) (rufe, țesături sau fire textile) A clăti cu apret, pentru a da rigiditate și aspect; a scrobi. 2) (piei tăbăcite) A trata cu apret. /fr. apprêter
APRETÁ vb. I. tr. A trata cu un apret (țesături, fibre textile sau piei); a scrobi. [ fr. apprêter].
APRETÁ vb. tr. a trata cu apret; a scrobi. ( fr. apprêter)
APRETÁ, apretez, vb. I. Tranz. 1. A supune țesăturile (sau firele) textile unei operații fizico-chimice pentru a le da asprime, rigiditate, luciu etc.; a scrobi. 2. A aplica un apret pe suprafața pieilor pentru a le îmbunătăți lustrul, rezistența la lumină, la frecare etc. – Fr. apprêter.
APRETÁ vb. a scrobi, (reg.) a aspri, a mânji, (Mold. și Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.)
apretá vb. (sil. –pre-), ind. prez. 1 sg. apretéz, 3 sg. și pl.apreteáză