APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Livr.) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de eventualitatea apariției unui pericol). [Pr.: -si-u-] – Din fr. appréhension, lat. apprehensio, -onis.
APREHENSIÚNE s.f. (rar) Teamă vagă, nelămurită. [Var. aprehensie s.f. / cf. fr. appréhension, lat. apprehensio].
APREHENSIÚNE s. f. teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol. ( fr. appréhension, lat. apprehensio)
APREHENSIÚNE, aprehensiuni, s. f. (Franțuzism) Teamă vagă, frică nedeslușită (cauzată de presupunerea posibilității unui pericol). – Fr. appréhension (lat. lit. apprehensio, -onis).
APREHENSIÚNE s. v. frică, teamă, temere.
aprehensiúne s. f. (sil. –pre-, -si-u-), g.-d. art. aprehensiúnii; pl. aprehensiúni
aprehensiúne f. (lat. apprehénsio, -ónis). Rar. Frică, teamă.