APOTEÓTIC, -Ă, apoteotici, -ce, adj. (Rar) De apoteoză, care constituie o apoteoză. [Pr.: -te-o-] – Apote[oză] + suf. -otic (după hipnoză – hipnotic).
APOTEÓTIC, -Ă adj. (Rar) De apoteoză, privitor la apoteoză. [Pron. -te-o-. / apoteoză].
APOTEÓTIC, -Ă adj. care constituie o apoteoză; triumfal. ( apote/oză + -otic)
APOTEÓTIC, -Ă, apoteotici, -e, adj. (Rar) De apoteoză, privitor la apoteoză. [Pr.: -te-o-] – Din apote[oză] + suf. -otic.
APOTEÓTIC adj. v. triumfal.
apoteótic adj. m. (sil. –te-o-), pl. apoteótici; f. sg. apoteótică, pl. apoteótice