APOSTOLICÉȘTE adv. (Înv.; în expr.) A merge (sau a o lua, a pleca etc.) apostolicește = a merge apostolește, v. apostolește. – Apostolic + suf. -ește.
APOSTOLICÉȘTE adv. (Înv.; în expr.) A merge apostolicește = a merge apostolește. – Din apostolic + suf. -ește.
apostolicéște adv. (înv.) pe jos (în expresia a merge apostolicește = a merge pe jos)
apostolicéște adv.
apostoléște adv. Ca apostoliĭ. Fig. Fam. Pe jos, pe picioare: s’ a dus apostolește. – Maĭ rar și apostolicește (d. apostolicesc).