APOSTÍLĂ, apostile, s. f. Rezoluție scrisă pe o petiție, pe un raport etc.; p. ext. semnătură pusă pe un asemenea act. – Din fr. apostille.
APOSTÍLĂ s.f. Notă, observație (pusă pe o petiție, pe un act oficial); (p. ext.) semnătură dată pe un asemenea act. [ fr. apostille].
APOSTÍLĂ s. f. rezoluție pusă pe o petiție, pe un act oficial. ( fr. apostille)
APOSTÍLĂ, apostile, s. f. Însemnare sau hotărâre notată pe o petiție, pe un raport etc.; p. ext. semnătură pusă pe un asemenea act. – Fr. apostille.
APOSTÍLĂ s. v. rezoluție.
APOSTÍLĂ s. v. iscălitură, semnătură.
apostílă s. f., g.-d. art. apostílei; pl. apostíle
apostílă f., pl. e (fr. apostille, it. postilla, sp. apostilla). Notă saŭ recomandare scrisă pusă la marginea uneĭ scrierĭ (uneĭ petițiunĭ, unuĭ raport ș. a.)
APOSTÍLĂ ~e f. 1) Rezoluție notată pe o petiție, pe o cerere, pe un raport etc. 2) Adaos pe marginea unei scrieri. /fr. apostille