APOSTAZÍE, apostazii, s. f. 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă; renegare a unei doctrine sau concepții. 2. Revoltă, răzvrătire împotriva stăpânirii [Var.: apostasíe s. f.] – Din ngr. apostasía, fr. apostasie.
APOSTAZÍE s.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunțare publică la o religie. Renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [Gen. -iei. / ngr. apostasia, cf. fr. apostasie, it., lat. apostasia, gr. apostasis – părăsire].
APOSTAZÍE s. f. 1. renegare publică a unei credințe religioase, a unor convingeri. 2. răzvrătire împotriva stăpânirii. ( fr. apostasie, lat., gr. apostasia)
APOSTAZÍE, apostazii, s. f. Renunțare publică la o religie; renegare a unei doctrine sau concepții. – Fr. apostasie (lat. lit. apostasia).
apostazíe s. f., art. apostazía, g.-d. art. apostazíei; pl. apostazíi, art. apostazíile
apostazíe f. (vgr. apostasia). Renegare, dezertare, părăsirea religiuniĭ, a unuĭ principiŭ saŭ a unuĭ partid.
APOSTAZÍE ~i f. 1) Renunțare în public la o religie. 2) fig. Renunțare la convingerile de mai înainte; renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [G.-D. apostaziei] /fr. apostasie, lat. apostasia