APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -ce, adj. Propriu apoplexiei, de apoplexie. Criză apoplectică. (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. Persoană apoplectică. – Din fr. apoplectique.
APOPLÉCTIC, -Ă adj. De apoplexie. (adesea s.) Predispus la apoplexie. [Cf. fr. apoplectique, lat. apoplecticus, gr. apoplektikos].
APOPLÉCTIC, -Ă adj., s. m. f. (om) predispus la apoplexie. ( fr. apoplectique)
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei. (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. – Fr. apoplectique ( gr.).
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei; (despre oameni) predispus la apoplexie.
APOPLÉCTIC adj., s. (MED.) (pop.) damblagiu. (Persoană ~.)
apopléctic adj. m. (sil. -plec-), pl. apopléctici; f. sg. apopléctică, pl. apopléctice
apopléctic, -ă adj. (vgr. apoplektikós. V. plicticos și bobletic). Med. De apoplexie: simptomă apoplectică. Expus apoplexiiĭ: bătrîn apoplectic.
APOPLÉCTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de apoplexie; propriu apoplexiei. /fr. apoplectique