APODÓZĂ, apodoze, s. f. Partea a doua a unei perioade condiționale, care conține consecința primei părți. – Din fr. apodose.
APODÓZĂ s.f. (op. protază) Propoziție principală a unei perioade condiționale. [ fr. apodose, cf. lat. , gr. apodosis].
APODÓZĂ s. f. propoziție principală regentă a unei subordonate condiționate, așezată după aceasta. ( fr. apodose, gr. apodosis)
apodóză s. f., g.-d. art. apodózei; pl. apodóze
apodóză f., pl. e (vgr. apó-dosis. V. doză). Gram. Propozițiune principală pusă în urma uneĭ propozițiunĭ secundare condiționale numite apodoză, ca: dacă poțĭ (protază), fă (apodoză).
APODÓZĂ ~e f. A doua parte a unei perioade condiționale, care exprimă consecința primei părți. /fr. apodose, lat. apodosis