APLAZÍE, aplazii, s. f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ prin întreruperea procesului de dezvoltare. – Din fr. aplasie.
APLAZÍE f. Stare patologică care constă în atrofierea unui țesut sau a unui organ. /fr. aplasie
APLAZÍE s.f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ, provocată de întreruperea procesului de dezvoltare. [Gen -iei. / fr. aplasie, cf. gr. a – fără, plassein – a modela].
APLAZÍE s. f. întrerupere a dezvoltării unui țesut sau organ. ( fr. aplasie)
aplazíe s. f. (sil. -pla-), art. aplazía, g.-d. art. aplazíei; pl. aplazíi