APICULTÚRĂ s. f. (Știință care se ocupă cu) creșterea și îngrijirea rațională a albinelor, în scopul folosirii produselor lor; albinărit, prisăcărit, stupărit. – Din fr. apiculture.
APICULTÚRĂ f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii albinelor; albinărit. [G.-D. apiculturii] /fr. apiculture
APICULTÚRĂ s.f. Știință care studiază creșterea albinelor; albinărit. [Gen. -rii. / fr. apiculture, cf. lat. apis – albină, cultura – cultivare].
APICULTÚRĂ s. f. știință care se ocupă cu creșterea albinelor; albinărit. ( fr. apiculture)
APICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea și îngrijirea rațională a albinelor. – Fr. apiculture.
APICULTÚRĂ s. albinărie, albinărit, prisăcărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)
apicultúră s. f., g.-d. art. apicultúrii
apicultúră f., pl. ĭ (lat. apis, albină, și cultura, cultură). Creșterea albinelor, albinărit. V. stupină.