APETÍT, apetituri, s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; p. ext. dorință nestăpânită de a face ceva. – Din fr. appétit.
APETÍT s.n. (Franțuzism) Poftă de mâncare; (p. ext.) Poftă, dorință. [Pl. -turi, -te. / fr. appétit, cf. lat. appetitus appetere – a dori].
APETÍT s. n. poftă de mâncare; apetiție. ( fr. appétit)
APETÍT s. n. (Franțuzism) Poftă de mâncare. – Fr. appétit.
APETÍT s. poftă. (Nu prea are ~.)
apetít s. n., pl. apetíturi
apetít n., pl. urĭ (lat. appetitus). Poftă de mîncare. Fig. Apetitu pasiunilor.
APETÍT ~uri n. 1) Poftă de mâncare. 2) rar Stare sufletească a celui care dorește ceva; dorință; doleanță. /fr. appétit, lat. appetitus