APETÉNȚĂ s. f. (Livr.) Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. – Din fr. appétence.
APETÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Poftă, plăcere pentru ceva. [ fr. appétence, cf. lat. appetentia].
APETÉNȚĂ s. f. înclinație către ceva; dorință, poftă. ( fr. appétence, lat. appetentia)
apeténță s. f., g.-d. art. apeténței; pl. apeténțe
apeténță f., pl. e (lat. appetentia, V. competență). Dorință instinctivă.
APETÉNȚĂ ~e f. Înclinație naturală spre ceea ce poate satisface. [G.-D. apetenței] /fr. appétence, lat. appetentia