APERCÉPȚIE s. f. Proces mintal care constă în integrarea percepțiilor în experiența individuală anterioară. – Din fr. aperception.
APERCÉPȚIE s.f. Intervenție în percepția umană, a experienței cognitive anterioare a individului. (Estet.) Modalitatea conștientizării atitudinii estetice, caracterul reflexiv al percepției artistice, conștiința autodeterminării formei artistice în procesul de creație. [Gen. -iei, var. apercepțiune s.f. / cf. fr. aperception, germ. Apperzeption lat. ad – la, perceptio – cunoaștere].
APERCÉPȚIE s. f. integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară. ( fr. aperception)
APERCÉPȚIE s. f. Procesul prin care intervine, în percepție, influența exercitată de experiența individuală anterioară. – Fr. aperception.
apercépție s. f. (sil. -ți-e), art. apercépția (sil. -ți-a), g.-d. art. apercépției; pl. apercépții
APERCÉPȚIE ~i f. Integrare a percepției în experiența cognitivă anterioară. [G.-D. apercepției] /fr. aperception
apercepțiúne f. (fr. aperception). Facultatea de a apercepe. – Și -épție și -épere.