APELÁNT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Jur.; în trecut) Persoană care a introdus un apel (4). – Din fr. appelant.
APELÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Ieșit din uz) (Cel) care face apel contra unei hotărâri judecătorești. [Cf. fr. appelant].
APELÁNT, -Ă I. adj. care apelează. II. adj., s.m. f. (cel) care face un apel (4). ( fr. appelant)
APELÁNT, -Ă, apelanți, -te, s. m. și f. (Înv.) Persoană care făcea apel împotriva unei sentințe judecătorești. – Fr. appelant.
apelánt s. m., pl. apelánți
apelánt, -ă s. (lat. appéllans, -ántis; fr. appelant). Care apelează.
APELÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. jur. Persoană care face un apel împotriva unei sentințe judecătoriști. /fr. appelant