APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre mers, pași etc.; adesea adverbial) Energic (și sacadat). Fig. (Despre modul de exprimare, vorbele etc. cuiva) Care este subliniat, marcat, arătând hotărâre, fermitate. ◊ (Adverbial) Vorbește apăsat. – V. apăsa.
APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre umblet, pași etc.; adesea adverbial) Energic; greoi. (Despre vorbă) Răspicat, puternic; poruncitor. – V. apăsa.
APĂSÁT adj. 1. comprimat, presat, (înv.) strâns. (O piesă bine ~.) 2. îndesat. (Cu pași ~ți.)
APĂSÁT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.
apăsát, -ă adj. Fig. Îngreuĭat: apăsat de nevoĭ. Grav: ton, mers apăsat.
APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. – Lat. *appensare.
A APĂSÁ apăs 1. tranz. 1) (obiecte, organe etc.) A supune unei greutăți. ~ un buton. 2) fig. (colectivități și persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila; a asupri. 3) fig. (despre stări fizice sau sufletești ale unei persoane) A copleși, făcând să sufere. 4) fig. (cuvinte, fraze etc.) A accentua în procesul vorbirii. 2. intranz. A exercita o greutate asupra a ceva. ~ cu degetul pe rană. /lat. appensare
APĂSÁT ~ță (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre mers, pași etc.) Care este pătruns de energie; cu încredere în sine; energic; sigur. 2) fig. (despre modul de a vorbi) Care este clar și hotărât; răspicat. A vorbi ~. /v. a apăsa
APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru; a presa, a împinge (cu putere), a exercita o forță de presiune asupra unui corp. Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima. A chinui, a înnăbuși, a copleși. O greutate îmi apăsa inima (NEGRUZZI). – Lat. *appensare.
APĂSÁ vb. 1. v. presa. 2. v. insista.
APĂSÁ vb. v. asupri, avea, chinui, cântări, consuma, copleși, covârși, cuprinde, exploata, frământa, împila, împovăra, munci, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, răzbi, tiraniza, urgisi.
apăsá (apắs, apăsát), vb. – 1. A se lăsa cu toată greutatea, a exercita o presiune, a presa. – 2. A copleși, a oprima, a fi supărător. – 3. A cufunda, a adînci. – 4. A întări. – 5. A scoate în relief, a accentua, a sublinia. Lat. *appensāre, de la pensāre, cf. pendĕre-appendĕre (Philippide, Principii, 21; Pușcariu 94; Candrea-Dens., 1349; REW 544; DAR); cf. v. fr. apeser, prov. apesar. Crețu 306 pleca în mod greșit de la un lat. *appressare. Cf. păsa. Der. apăsător, adj. (care oprimă, care copleșește); apăsătură, s. f. (presiune; oprimare).
apăsá vb., ind. prez. 1 sg. apăs, 3 sg. și pl. apásă; conj. prez. 3 sg. și pl. apése
apắs, a -á v. tr. (lat. ad-pensare, d. pensare, a cîntări, de unde vine a-țĭ păsa. – Apăs, apeșĭ, apasă; să apăs, să apeșĭ, să apese. În Mold. sud: apes, apeșĭ, apeasă; să apés, să apeșĭ, să apese; apesat; apesare). Împing, fac presiune: a apăsa un buton ca să sune soneria. Fig. Asupresc, guvernez cu asprime. V. intr. A apăsa pe un buton.