APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea, de a se arăta privirii; ivire. Moment inițial al unui proces în curs de dezvoltare. 2. Ieșire de sub tipar a unei cărți, a unui periodic etc.; publicare. – Din fr. apparition, lat. apparitio, -onis.
APARÍȚIE s.f. 1. Arătare (neașteptată), ivire. ◊ A-și face apariția = a apărea. Punct de plecare al unui proces, al unui fenomen ; naștere. 2. Ieșire de sub tipar ; tipărire, publicare. [Gen. -iei, var. aparițiune s.f. / cf. fr. apparition, lat. apparitio].
APARÍȚIE s. f. 1. faptul de a apărea. 2. ieșire de sub tipar; publicare. ( fr. apparition, lat. apparitio)
APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea; ivire. ◊ Expr. A-și face apariția = a apărea. Punct inițial al unui proces de dezvoltare. 2. Ieșire de sub tipar; publicare. – Fr. apparition (lat. lit. apparitio, -onis).
APARÍȚIE s. 1. ivire, producere. (~ unui nou fenomen.) 2. ivire, (fig.) geneză, încolțire, înfiripare, naștere. (Istorica ~ a unei idei mărețe.) 3. publicare, tipărire. (După ~ romanului.) 4. v. fantomă.
Apariție ≠ dispariție
aparíție s. f. (sil. -ți-e), art. aparíția (sil. -ți-a), g.-d. art. aparíției; pl. aparíții, art. aparíțiile (sil.-ți-i-)
APARÍȚIE ~i f. 1) v. A APĂREA. 2) Moment inițial al unui proces; naștere. ~a scrisului. 3) Ieșire de sub tipar; publicare. [G.-D. apariției] /fr. apparition, lat. apparitio, ~onis
aparițiune f. (lat. apparítio, -ónis). Arătare: aparițiunea uneĭ comete. Ĭeșire la lumină: aparițiunea uneĭ cărțĭ. Spectru, viziune, arătare: aparițiune fantastică. A-țĭ face aparițiunea, a apărea. – Și -íție.