APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată. Liniște aparentă. (Adverbial) în aparență. 2. (Franțuzism) Care apare cu claritate (privirii, minții). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă specială destinată zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis.
APARÉNT adj. 1. Nereal, imaginar; fals. 2. Evident, vizibil. ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă fină, de culoare uniformă, care rămâne netencuită și este folosită la fațade. // adv. În aparență. [Cf. fr. apparent, lat. apparens].
APARÉNT, -Ă I. adj. 1. nereal, imaginar; fals. 2. evident, vizibil. II. adv. în aparență. ( fr. apparent, lat. apparens)
APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Nereal, imaginar. Liniște aparentă. (Adverbial) În aparență. 2. (Rar) Care se vede; vădit, vizibil, evident. În Iași [în 1848]… agitațiunea era mai aparentă (GHICA). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă de calitate superioară, care nu este tencuită sau acoperită cu alt material la alcătuirea unei zidării. – Fr. apparent (lat. lit. apparens, -ntis).
APARÉNT adj. (rar) părelnic, (înv. și reg.) părut. (Liniște ~.)
Aparent ≠ real
aparént adj. m., pl. aparénți; f. sg. aparéntă, pl. aparénte
aparént, -ă adj. (lat. appárrens, -éntis; fr. apparent. V. trans-parent). Care apare, vizibil, care ĭese la iveală: persoană aparentă. Ireal, care pare fără să fie: mișcarea aparentă a soarelui.
APARÉNT1 adv. În aparență. /fr. apparent, lat. apparens, ~ntis
APARÉNT2 ~tă (~ți, ~te) Care pare altfel decât este în realitate. /fr. apparent, lat. apparens, ~ntis