APANÁGIU s.n. v. apanaj.
apanágiu n. și (ob). -áj n., pl. e (fr. apanage, d. vfr. apaner, mlat. apanare, a nutri cu pîne [!]). Moșie dăruită unuĭ suveran de către stat. Fig. Parte, lot, proprietate. calitate: invidĭa e apanaju gloriiĭ. – În Francia, regiĭ acordaŭ moșiĭ fiilor lor maĭ micĭ orĭ fraților lor. Dar, după stingerea neamuluĭ lor, aceste moșiĭ redeveneaŭ ale regeluĭ. V. arpalîc.