ANVELÓPĂ, anvelope, s. f. 1. Înveliș de protecție a camerei de aer a unui vehicul, confecționat din cauciuc. 2. Supracopertă. 3. (Pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. – Din. fr. enveloppe.
ANVELÓPĂ s.f. 1. Înveliș protector de piele, de cauciuc etc. al unei camere cu aer. 2. Învelitoare de carte; supracopertă. Mapă de carton, de material plastic etc. în care se păstrează o carte în timpul cititului. 3. (Arte) Atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou, îndulcindu-le contururile. [ fr. enveloppe].
ANVELÓPĂ s. f. 1. înveliș protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roți de vehicul. ◊ înveliș al unei mingi (de fotbal, volei etc.). 2. supracopertă. ◊ mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului. ◊ plic. 3. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou. ( fr. enveloppe)
ANVELÓPĂ, anvelope, s. f. Înveliș de protecție a unei camere cu aer, făcut din cauciuc sau din piele groasă. – Fr. enveloppe.
ANVELÓPĂ s. v. supracopertă.
anvelópă s. f., g.-d. art. anvelópei; pl. anvelópe
anvelópă f., pl. e (fr. enveloppe. V. developez). Barb. Caucĭucu cel gros care învălește [!] camera de aer la roatele pneŭmatice. – Curat rom. învălitoare.
ANVELÓPĂ ~e f. 1) Înveliș protector din cauciuc al camerei cu aer a unei roți de vehicul. 2) Înveliș exterior al unei mingi de fotbal, de volei etc. 3) Învelitoare de carte; supracopertă. [G.-D. anvelopei] /fr. enveloppe