ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; anulație. – V. anula.ANULÁRE s.f. Acțiunea de a anula și rezultatul ei; anulație. [ anula].ANULÁRE, anulări, s. f. Acțiunea de a anula; desființare, suprimare.ANULÁRE s. 1. v. abrogare. 2. v. nulitate relativă. 3. v. reziliere. 4. v. contramandare. 5. desființare, (fig.) ridicare. (~ oricărei restricții de circulație.) 6. v. infirmare. 7. eliminare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rând dintr-un text.) 8. (concr.) ștersătură, tăietură. (~ într-un text.) 9. v. anihilare.anuláre s. f., g.-d. art. anulării; pl. anulăriANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul, a desființa, a suprima sau a abroga un act, o dispoziție etc.; p. gener. a desființa, a suprima, a declara nul; a șterge, a bara. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Din fr. annuler, lat. annullare.ANULÁR, -Ă, anulari, -e, adj. (Rar) De forma unui inel, care se înfățișează ca un inel. – Din fr. annulaire.A ANULÁ ~éz tranz. 1) (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca. 2) (expresii matematice) A egala cu zero. /fr. annuler, lat. annullareANULÁ vb. I. tr. 1. A face, a declara nul (un act, o dispoziție); a suprima, a desființa. V. abroga, aboli. 2. A egala cu zero o expresie matematică. [ fr. annuler, it. annullare lat. annullare – a anihila].ANULÁR, -Ă adj. De forma unui inel, care este sau se prezintă ca un inel. [Cf. lat. annularius
, fr. annulaire].ANULÁ vb. tr. 1. a declara nul (un act); a desființa. 2. a egala cu zero o expresie matematică. ( fr. annuler, lat. annullare)ANULÁR, -Ă adj. în formă de inel. ( fr. annulaire)ANULÁ, anulez, vb. I. Tranz. 1. A declara nul un act, o dispoziție etc.; a desființa, a suprima. 2. A egala cu zero o expresie matematică. – Fr. annuler (lat. lit. annullare).ANULÁ vb. 1. v. abroga. 2. v. rezilia. 3. v. contramanda. 4. a desființa, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricție.) 5. v. infirma. 6. v. paraliza. 7. a elimina, a înlătura, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (~ un rând, un fragment dintr-un text.) 8. v. anihila.anulá vb., ind. prez. 1 sg. anuléz, 3 sg. și pl. anuleázăanulár adj. m., pl. anulári; f. sg. anuláră, pl. anuláreanulár, -ă adj. (lat. anularis, d. ánulus = anellus, inel. Fr. annulaire, cu doĭ n, după o grafie greșită latină infl. de annus, an). Ca inelu, inelar: eclipsă anulară. Protuberanța anulară, o unflătură în formă de inel în partea de jos a creĭeruluĭ. Degetu anular, degetu inelar (al patrulea). V. inelar.anulațiune f. (lat. annulatio, -ónis). Acțiunea de a anula. – Și -áție, dar ob. -áre.anuléz v. tr. (lat. annullare, d. nullus, nicĭ unu). Fac nul, desființez: a anula un act.