ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s. m. Maimuță conisderată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque.
ANTROPOPITÉC s.m. (Pal.) Animal asemănător unei maimuțe considerat ca precursor al omului. [Pl. -ci. / fr. anthropopithèque, cf. gr. anthropos – om, pithekos – maimuță].
ANTROPOPITÉC s. m. maimuță considerată strămoș al omului. ( fr. anthropopithèque)
antropopitéc s. m., pl. antropopitéci
ANTROPOPITÉC ~ci m. Maimuță fosilă considerată precursor al omului. /fr. anthropopitheque