ANTRICÓT, antricoate, s. n. Carne de vacă, de oaie sau de porc provenită din regiunea intercostală; p. ext friptură din această carne; cotlet. – Din fr. entrecôte.
ANTRICÓT s.n. Carne de vită sau de porc din regiunea coastelor; (p. ext.) friptură din această carne; cotlet. [Pl. -oate. / rus. antrekot, cf. fr. entrecôte].
ANTRICÓT s. n. carne de vită sau de porc din regiunea coastelor; friptură din această carne; cotlet. ( fr. entrecôte)
ANTRICÓT, antricoate, s. n. Carne de vită sau de porc din regiunea intercostală; p. ext friptură preparată din această carne; cotlet. – Fr. entrecôte.
ANTRICÓT s. cotlet, (prin Mold.) tarac. (~ de porc.)
antricót s. n., pl. antricoáte
ANTRICÓT ~oáte n. 1) Bucată de carne de vită sau de porc provenită din regiunea intercostală; costiță; cotlet. 2) Friptură din această carne; cotlet. [Sil. an-tri-] /fr. entrecôte
costíță f., pl. e (dim. d. coastă. Cp. și cu bg. kostíca, arșic, d. kostĭ, os). În măcelărie și bucătărie, garf, pîrjoală, bucată de carne cu o bucățică de coastă: costiță de purcel friptă pe grătar. – Barb. cotletă, cotlet și antricot (fr. côtelette și entrecôte).
ANTRICÓT s.n. 1. Carne de vită sau de porc, din regiunea intercostală (termen măcelăresc). 2. Tranșă de carne de vacă, de categoria întâi, din regiunea intercostală, de aprox. 1,5 cm grosime, preparată la grătar sau prăjită la tigaie (termen gastronomic; fr., engl. entrecote; germ. Entrecote).