ANTRÉT s. n. v. antreu.ANTRÉT s.n. v. antreu.ANTRÉT s. n. v. antreu.antrét (Mold.) n., pl. e și urĭ, antrea f., pl. ele, și antréŭ n., pl. urĭ
(fr. entrée, de unde, probabil și rus. antrét. Cp. cu comitet). Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și antrelúță, f., pl. e.