ANTREPOZITÁRE s.f. Acțiunea de a antrepozita. [ antrepozita].
antrepozitáre s. f., g.-d. art. antrepozitării; pl. antrepozitări
ANTREPOZITÁ vb. I. tr. A depozita provizoriu mărfuri în antrepozit. [ antrepozit, după fr. entreposer].
ANTREPOZITÁR, -Ă s. m. f. comerciant care are mărfuri în antrepozit. ( fr. entrepositaire)
antrepozitá vb., ind. prez. 1 sg. antrepozitéz, 3 sg. și pl. antrepoziteáză
antrepozitár s. m., pl. antrepozitári
antrepozitár m. Cel care are mărfurĭ depuse în antrepozit.