ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport dintre două antonime. – Din fr. antonymie.
ANTONIMÍE s.f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [Gen. -iei. / fr. antonymie].
ANTONIMÍE s. f. corelație între două cuvinte antonime (1). ( fr. antonymie)
ANTONIMÍE s. f. Raport între două antonime. – Fr. antonymie.
antonimíe s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile
antonimíe f. (vgr. antonymía). Opozițiune de cuvinte: un pungaș onest.
ANTONIMÍE ~i f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [G.-D. antonimiei] /fr. antonymie