ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -ce, adj. Care inspiră antipatie; respingător, nesuferit. – Din fr. antipathique.
ANTIPÁTIC, -Ă adj. Nesuferit; respingător. [Cf. fr. antipathique, it. antipatico].
ANTIPÁTIC, -Ă adj. care inspiră antipatie; nesuferit, respingător. ( fr. antipathique)
ANTIPÁTIC, -Ă, antipatici, -e, adj. Care inspiră antipatie; nesuferit. – Fr. antipathique.
ANTIPÁTIC adj. dezagreabil, neplăcut, nesuferit, respingător, scârbos. (Un om ~.)
Antipatic ≠ predilect, simpatic
Antipatic ≠ simpatic
antipátic adj. m., pl. antipátici; f. sg. antipátică, pl. antipátice
antipátic, -ă adj. (d. antipatie; fr. antipathique). Care displace, uricios. Adv. În mod antipatic.
ANTIPÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care inspiră antipatie; repulsiv; dezgustător. O persoană ~că. /fr. antipathique