ANTIDÓT, antidoturi, s. n. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a unui virus etc. din organism; contraotravă. Fig. Remediu, leac. – Din fr. antidote, lat. antidotum.ANTIDÓT s.n. Substanță care anulează puterea unei otrăvi, a unui virus etc.; contraotravă. (Fig.) Remediu. [ fr. antidote, cf. lat. antidotum, gr. antidoton anti – contra, dotos – dat].ANTIDÓT s. n. substanță care neutralizează efectul unei otrăvi, acțiunea unui virus, a unor bacterii; contraotravă. ◊ (fig.) remediu, soluție. ( fr. antidote)ANTIDÓT, antidoturi, s. n. (Adesea fig.) Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi aflate în organism. – Fr. antidote (lat. lit. antidotum).ANTIDÓT s. (FARM.) (rar) contraotravă, contravenin, (înv.) antifarmac. (Stricnina este ~ pentru barbiturice.)antidót s. n., pl. antidóturiantidót n., pl. urĭ (vgr. antidoton, anti, contra, și dotós, dat). Medicament contra veninuluĭ. Fig.
Munca e un antidot al urîtuluĭ.ANTIDÓT ~uri m. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi sau a unui virus din corp; contraotravă. /fr. antidote