ANTICÁR1 adj. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).
ANTICÁR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.
ANTICÁR adj. invar. Antitanc. [După fr. antichar].
ANTICÁR s.m. Cel care se ocupă cu vânzarea și cumpărarea cărților vechi. amator, colecționar de lucruri vechi de artă, de antichități. [Var. anticvar s.m. / germ. Antiquar, fr. antiquaire].
ANTICÁR2 s. m. negustor de antichități, de obiecte (de artă), de cărți vechi; buchinist. ( fr. antiquaire, germ. Antiquar)
ANTICÁR1 adj. inv. antitanc. (după fr. antichar)
ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Din anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).
ANTICÁR2, anticari, s. m. Negustor de cărți vechi. (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Fr. antiquaire (lat. lit. antiquarius).
ANTICÁR adj. v. antitanc.
ANTICÁR s. (franțuzism) buchinist.
ANTICÁR s. v. arheolog.
anticár (antitanc) adj. invar.
anticár (persoană) s. m., pl. anticári
anticár m. (lat. antiquarius, fr. -quaire, germ. -quar). Rar Cel care se ocupă de obĭecte antice (monumente, medaliĭ ș. a.), sin. cu arheolog. Ob. Negustor de vechiturĭ, maĭ ales de cărțĭ vechĭ. – Fals -cvar.
ANTICÁR1 ~i m. 1) Negustor de cărți vechi; buchinist. 2) Persoană care colecționează antichități. /lat. antiquarius, fr. antiquare
ANTICÁR2 adj. invar. Care este folosit împotriva tancurilor; antitanc. Tun ~. /anti- + car