ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).
ANTEVORBITÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. [ ante- + vorbitor, după germ. Vorredner].
ANTEVORBITÓR, -OÁRE s. m. f. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor. (după germ. Vorredner)
ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. – Din ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).
ANTEVORBITÓR s. preopinent.
antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri
ANTEVORBITÓR ~i m. Persoană care a vorbit la o adunare înaintea altor persoane. /ante- + vorbitor
antevorbitoáre s. f., g.-d. art. antevorbitoárei; pl. antevorbitoáre