ANTERIOR

ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este așezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Din fr. antérieur, lat. anterior.ANTERIÓR, -OÁRE adj. Care este, se petrece înaintea altui eveniment; precedent, de dinainte. Situat în față. (Despre sunete) Care se articulează într-un punct situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. antérieur, it. anteriore, lat. anterior].ANTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent. 2. situat în față. 3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavității bucale. ( fr. antérieur, lat. anterior)ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. 1. (Temporal) Precedent. ◊ (Adverbial) Cele petrecute anterior.

2. (Local) Care este așezat în față. (Despre sunete) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Fr. antérieur (lat. lit. anterior).ANTERIÓR adj. 1. (local) dinainte. (Partea ~ a căruței.) 2. (temporal) dinainte, precedent, premergător, trecut, (înv.) precezător. (Scrisoarea ~.)Anterior ≠ posterior, ulterior, următoranteriór adj. m. (sil. -ri-or), pl. anterióri; f. sg. anterioáră, pl. anterioáreanteriór, -oáră adj. (lat. antérior). Care e înainte în timp saŭ în loc. Adv. Maĭ înainte: a sosi anterior). V. posterior, ulterior.ANTERIÓR ~oáră (~óri, ~oáre) și adverbial 1) Care a avut loc înainte; precedent; premergător. 2) Care se găsește în față; dinainte. Partea ~oară a corpului. [Sil. -ri-or] /fr. antérieur, lat. anterior