ANTEPÚNERE, antepuneri, s. f. Acțiunea de a antepune și rezultatul ei. – V. antepune.ANTEPÚNERE s.f. Acțiunea de a antepune. [ antepune].ANTEPÚNERE s. f. antepoziție (1), procliză. ( antepune)antepúnere s. f. → punereANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante-
+ pune (după fr. antéposer).A ANTEPÚNE antepún tranz. A pune înaninte. /ante- + a puneANTEPÚNE vb. III. tr. (Gram.) A pune înainte. [După fr. antéposer].ANTEPÚNE vb. tr. a pune înainte. (după fr. antéposer)antepúne vb. → pune