ANTEPÚNERE, antepuneri, s. f. Acțiunea de a antepune și rezultatul ei. – V. antepune.
ANTEPÚNERE s.f. Acțiunea de a antepune. [ antepune].
ANTEPÚNERE s. f. antepoziție (1), procliză. ( antepune)
antepúnere s. f. → punere
ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer).
A ANTEPÚNE antepún tranz. A pune înaninte. /ante- + a pune
ANTEPÚNE vb. III. tr. (Gram.) A pune înainte. [După fr. antéposer].
ANTEPÚNE vb. tr. a pune înainte. (după fr. antéposer)
antepúne vb. → pune